Adolescenta este, in mod indubitabil, perioada care ramane impregnata in mintea fiecaruia dintre noi. Este treapta cea mai importanta a existentei pentru ca este cea care conduce drumul dezvoltarii personale dinspre inocenta spre maturitate. Iar daca aceasta perioada de tranzitie coincide cu perioada de liceu, ce ar putea sa ne bucure mai mult?
Viata de liceu a constituit pentru noi, si vorbesc in numele fiecarui elev al clasei a XII-a F3, o adevarata schimbare. Copiii care paseau timid pe scari acum au crescut, au invatat sa isi faca prieteni si sa valorifice cunoasterea. Am fost invatati sa deosebim binele de rau, sa fim responsabili si sa ne asumam consecintele propriilor fapte, sa respectam pentru a fi respectati si sa nu ne fie teama sa spunem ce gandim. Am fost invatati sa fim punctuali si sa avem limite, sa nu ne lasam doborati indiferent de situatie si sa tinem capul mereu sus, sa fim mereu precauti si totusi sa ne bucuram de cele mai mici lucruri.
Am invatat datorita oamenilor care ne-au condus pasii. Sunt acei oameni care si-au lasat intotdeauna problemele personale la poarta scolii si si-au facut meseria, acei oameni care au invatat la randul dumnealor sa ne accepte si sa tina la noi, acei oameni carora le-a parut rau daca eu fost nevoiti sa ne dea o nota mica pentru ca intotdeauna au crezut in noi.
Sunt oamenii care ne-au crescut. Sunteti dumneavoastra, profesorii nostri! Poate ca v-am suparat sau poate ca v-am bucurat, dar va asiguram ca eforturile va vor fi rasplatite. Ne vom vedea peste ani si veti zambi din suflet, pentru ca datorita dumneavoastra vom fi ajuns oameni mari.
Doamnei diriginta Ciciu Elly ii multumim inca din ziua in care ne-a luat sub aripa dumneaei protectoare. Ne-a indragostit de limba franceza, dar si de cea spaniola, ne-a deslusit tainele altor popoare si ne-a invatat sa fim puternici, sa avem curaj si sa fim corecti. Ne-a insuflat spiritul corectitudinii pentru ca stie ca ne va fi de folos pe viitor. Pentru toate astea si multe altele, va multumim! Va multumim ca ati avut grija de noi si nu ne-ati lasat sa ne pierdem calea.
Marturisesc in numele intregii clase ca vom purta in suflet aceste amintiri ca pe un colier nobil la gat. Le vom privi zilnic si le vom indragi mereu mai mult. Nu ne plac despartirile, de aceea, preferam sa credem ca vom fi mereu aceiasi, in acelasi cerc, cu aceeasi oameni buni si frumosi! Sa nu ne spunem “Adio!”, ci doar “Pe curand!!”
Discurs
