Acum, ca am ajuns la sfarsit, e inevitabil sa iti marturisesc tot ce simt. Sunt bine, atat de bine incat nu ma asteptam. M-am asezat aseara pe perna iar mirosul tau, inca impregnat acolo, imi parea strain. S-a produs detasarea completa. A fost un proces scurt, intens si dureros. Dar a trecut. Acum e totul bine.
Tu esti un suflet cuminte si tin sa iti multumesc pentru toate acele lucruri de care am avut parte langa tine. Iti multumesc ca m-ai invatat sa iubesc, sa cunosc pasiunea si dorul, ca mi-ai facut cunostinta cu durerea, ca m-ai invatat sa o depasesc, desi a fost greu, ca mi-ai oferit o experienta longeviva. In schimb, nu iti multumesc pentru ca m-ai schimbat atat de mult incat aproape imi pierdusem stralucirea. Renuntasem la acele artificii care ma faceau diferita. Devenisem un om intre oameni, desi “eu sunt printre voi, dar nu sunt una dintre voi”. Astazi, sunt din nou eu. Ma simt libera.
Nu regret nimic, si daca ar fi sa dau timpul inapoi, as face totul la fel, cu aceeasi intensitate pentru ca nu platesc. Nu ma mistuie durerea si nici nu ma spala lacrimile. Zambetul ma coloreaza. Cred ca adevarata iubire inseamna sa nu ai sentimentul ca ai posedat pe cel ce ti-a fost alaturi. Nu ai fost al meu niciodata; si nici eu, a ta. Ne-am apropiat, in schimb, prea mult. Ne-am contopit universurile si ne-am bucurat… pana la un punct. Acel punct, in care universurile au inceput sa faca scantei, a distrus totul. Sau mai bine zis, a readus totul la normal. Suntem prea mici ca sa traim asa ceva. A fost o dragoste frumoasa, scutita de pudoare si apasata de probleme. A fost dragostea care ne-a torturat cu sentimentele ei de dor atunci cand am fost departe unul de celalalt. Insa e aceeasi dragoste care ne-a permis sa ne purtam in continuare sentimente frumoase. Desi ironic spus, ma bucur ca lucrurile s-au terminat asa. Ma bucur ca am invatat, ca am trait, ca am iubit, si ca ruptura asta emotionala nu imi afunda zilele in tristete. Ar fi fost urat sa se intample asa, si nu ne-am fi dorit niciunul sa ne mearga rau.
A fost o placere sa te am alaturi de mine. De astazi, scriu un alt capitol. Ma voi indragosti mereu, si de fiecare data altfel. Voi fi eroina in multe filme si multe vor avea un generic de final. Adica toate. Nimic nu rezista o vesnicie.
Intr-un final, totul se termina. Chiar si iubirea.
Au revoir, mon amour. Parce que l’impossible est devenu possible.
The happy sad
