Mutualitate

Ai început prin a-mi dărui un zâmbet și mai apoi un sărut. În decurs de un an de zile, mi te-ai dăruit cu totul. Tot ce ține de tine e legat de mine , într-o uniune desuetă prin romantismul ei. Mi-ai posedat sentimentele cu impudoare, încălcând orice fel de principii sau prejudecăți.

Iubirea e complexă, indiferent de esența ei: implică încredere, ceea ce necesită sinceritate, care se naște din respect și așa mai departe. Fiecare bucățică din iubire mi-a fost dăruită prin vorbele, gesturile și faptele tale. Nu s-a întâmplat nici măcar o singură dată să simt că ai uitat să iubești.

A fost un an plin. Am iubit mult și am fost iubită în aceeași măsură; am descoperit, am simțit și am atins. M-am bucurat ca un copil de fiecare secundă și am plâns când am știut că fericirea e colosală. Am plâns de dorul tau, dar și când te-am revăzut; am cunoscut dorul până în adâncul inimii și în măduva oaselor. M-a torturat.

Timpul mi-a fost otravă sfântă dar și dulce alinare. Mi-a lins rănile și m-a protejat, iar acum sunt fiica lui de suflet.

Mi-am desenat harta trupului și ochii mâinilor tale o citesc închiși. Mi-ai iubit vârfurile degetelor, m-ai alinat, m-ai prețuit și m-ai adorat. Ne-am refugiat în cuibul dragostei noastre și pentru asta m-ai dorit. M-ai pus mai presus de viața ta iar asta m-a înălțat către culmi ce-mi păreau de neatins. Orele sunt prea scurte pentru iubire, în fiecare formă a ei.

Ești charismatic, iubitule. M-a cucerit pudoarea primului tău sărut, iar parfumul tău mă îmbată mereu. Buzele tale sunt moi și catifelate ca petalele unui trandafir, iar atingerea lor mă face să tremur și azi.

Îți port o iubire nepământească. Mi se preling bobițe de cristal pe obraji când mă iubești.  Nu mă pot obișnui cu efervescența ce zace într-un bărbat care iubește. Mă șochează sufletul tău plin care mă dorește.

Le-ai dăruit sclipire ochilor mei. M-ai făcut mai fericită decât am fost în ceilalți 16 ani adunați. Din egoism, te rog să nu încetezi niciodată să o faci, cum nici eu nu voi înceta să fiu sprijinul, prietena, alinarea, logodnica, mama, soția și sufletul tău.

Voi fi mereu lângă tine. Te voi iubi cum te-am iubit din prima clipă. Voi face orice pentru fericirea noastră. Dar să nu pleci niciodată de lângă mine… Nu aș putea trăi fără mirosul tău pe perna mea, fără zâmbetul tău sau fără gesturile tale copilărești.

Te iubesc atât de mult încât nu îți voi da drumul niciodată. 

Am încălcat legea… Legea vieții.

El: „Știi cum mă simt? Pedepsit!”

Ea: „De când e dragostea o fărădelege?”

El: „Cred că Dumnezeu a devenit un…(îmi scapă)… Cămătar !! Și dobânda e prea mare.”

Ea: „Iubirea se plătește.”

Dacă am devenit realistă din cauza dificultăților care m-au lovit, astăzi încă o greutate îmi demonstrează veridic acest fapt. „M-am lovit ca de un perete invizibil” ți-am spus în urmă cu câteva minute. E adevărat. Se întâmplă să fiu pusă în fața unei situații pe care o cunoșteam de mult, dar nu o conștientizam. Momentul e de o intensitate tulburătoare… Mi-a fugit pământul de sub picioare și ceva în mine s-a rupt. Curgeau bobițe de cristal din ochi-mi albaștri, ochi ce acum zâmbeau doar la atingerea blândă a fericirii tale.

Le va fi fost răpită în câteva zile. Mi-ai spus aseară: „Regret că sunt om, regret că nu sunt perfect să-ți ofer totul, că nu sunt înger…să fiu îngerul tău păzitor.” Dar ești.

Mi-a fost Ne-a fost greu. Facilitatea cu care am depășit fiecare problemă a devenit acum apăsarea noastră. Situația prezentă nu are soluții.

Două suflete ai căror ochi se vor găsi în imposibilitatea de a se mai privi. Pașii mei nu vor mai dansa pe străzi alături de ai tăi, scăldându-se în baia de soare… Chipul nu-mi va mai radia de fericire când mâna ta îmi colorează existența.

Și da!, iubirea se plătește. Fericirea, la rândul ei, are un preț exorbitant ca acea haină de firmă pentru care te chinui mult timp să strângi bani.

Am strâns împreună luni întregi de lacrimi și suferință. Dumnezeu ne-a dat șansa să încheiem capitole gri la care ne supusese, să trăim unul pentru altul. Astăzi, tot EL decide să ne pună la încercare. Am încredere în noi. Nu am încredere însă, în timp. Pentru că el e factorul decisiv în ceea ce privește fiecare obstacol emoțional.

Dar sper pentru că așa m-ai învățat tu. Și dacă „Dragostea învinge totul!”, de ce nu ar face-o și de data asta? …