Deconectată

Cred că voi încerca mai mult să mă detașez sentimental de tot ce mă înconjoară.

Investesc sentimente în toți cei cu care interacționez. Greșit! De ce? Pentru că eu sunt singura care are de pierdut. Pentru că nu folosesc măști și artificii, în schimb, sunt înșelată de o gamă variată de pensule caracteriale ce le pictează fețele pe care ei și le însușesc.

Nu vreau să am măști, ca ei. Vreau să imi reanalizez fața pe care o am și să o remodelez. Masca mea, singura, pentru societate, va fi a unei minți, nu a unui suflet. Nu trebuie să îmi metamorfozez sufletul în hărți pe care ei le ard cu privirile și le rup în bucăți cu vorbele.

Vreau să îmi desenez propriile linii, iar ei vor fi nevoiți să îmi respecte granițele. Mintea mea le va interzice să pătrundă în spațiul meu propriu și personal.

Îmi rezerv intimitatea, sufletul și inima. Se vor atinge doar de stânca dură a minții mele și se vor răni, așa cum și ei au înfipt cuțite în moliciunea inimii mele.

Nu mă mai plâng și nu o mai compătimesc. E vina ei că nu s-a conectat la creier, că a facut scurtcircuit pe drum și a încetat să mai aibă rațiune. A inspirat sentimente, dar acum va trebui să expire gheață. Va ucide tot ce era topit. Pentru că ei o fac să fie așa.

Pentru că așa vreau eu!