Am dat faliment la fabrica de tristețe și durere.
Mulțumesc, Tina! M-ai învățat să trăiesc pentru mine, deoarece eu sunt cea mai importantă. Niciodată nu am pus preț pe mine, și cine știa asta mai bine decât tine? Mă mulțumeam cu binele celorlalți, chiar dacă asta îmi sacrifica propriile dorințe și nevoi. M-ai învățat să cer mai mult de la viață pentru că ea îmi poate oferi orice. De ce să mă mulțumesc cu puțin când pot mai mult? Din comoditate? Nu are rost. Voi lupta cu mine, cu rutina și sensibilitatea pentru a mă bucura de mai mult. M-ai învățat să spun „NU!” atunci când simt nevoia. 
Atunci când o persoană ne face o favoare, ea poate fi total dezinteresată, sau nu. Iar când vine momentul în care ți se pretinde ceva, accepți pentru că te simți obligat, nu pentru că ai vrea să o faci din suflet. Era momentul să încetez să fac asta. M-ai învățat să mă văd așa cum sunt: frumoasă, puternică, plină de viață. Las acum deoparte toate defectele din care făceam adevărate drame. A sosit momentul în care mă voi iubi, accepta și prețui! M-ai învățat că pentru o femeie nu există lucruri imposibile deoarece bărbații sunt dependenți de noi. În spatele oricărui bărbat puternic e o femeie care îl susține. M-ai învățat că e necesar să petrec timp cu mine, să mă iubesc și să mă răsfăț, să nu îmi mai amân nevoile pentru dorințele celorlalți. M-ai învățat să fiu egoistă, să mă gândesc o singură dată când îmi doresc ceva, fără gânduri nostalgice referindu-se la consecințe. De ce să accept un lucru care îmi face rău doar din milă pentru celălalt? M-ai învățat să am dorințe la care altădată nici nu îndrăzneam să visez pentru că nu credeam că eu le voi atinge vreodată. M-ai învățat să am grijă de mine.
De azi sunt alta!
Te iubesc.
Blondix 