Ca un joc de cărți

Mă cuprinde melaconlia și nu știu cu cine să vorbesc. Parcă toți sunt așa de departe de propria-mi lume… Dar un prieten îmi citește starea deși era în spatele unui monitor, o sticlă care nu exprimă nicio emoție. Hotărâtă să eliberez tot ce e în mine și la insistențele lui,  îi povestesc ce mi s-a întâmplat. Îmi las undele sufletului să-mi îndemne degetele și să aștearnă în lumea asta virtuală fiecare sentiment al meu. Trage concluziile „….Mi se pare ca un joc de poker. Niciodată nu știi ce carte se întoarce. Sincer, nu-mi place pokerul. Se zice că dacă te apuci sa-l joci, e ca un drog. Mi-e teamă acum când știu că deja l-am jucat…” Analizez ceea ce zice. Dumnezeule, câtă dreptate poate avea! Brusc, mă lovește ideea asta ca o revelație. Da, totul e un joc. Unii joacă cinstit. Pun suflet și speranțe în fiecare carte și joacă cu toată daruirea. Suferă când pierd și totuși, speranța îi îndrumă să joace mai departe! Alții trișează și se bazează doar pe pricepere și perversitate, uitând de speranță, fiind prea siguri de reușita lor. Va veni ziua când le va fi imposibil să mai trișeze și vor realiza că nu știu să joace! Într-adevăr, devine ca un drog. Devine pentru unii deviza de a trai. Trebuie să caștige și investesc tot: speranțe, sentimente, vise, iluzii în așteptarea cărții perfecte. Trăim într-o lume rece și goală, controlată de acești împătimiți ai jocurilor, de trișori. Și-au conturat traiul cu vicii, răutate și invidie. Ei uită să spere, să trăiască, să mângâie persoana de alături. Pentru ei, câștigul a devenit un obicei. Câștigă suflete nevinovate transformându-le în inimi poluate și rele. În acest joc, deviza este totul sau nimic! Soluție de mijloc nu va exista niciodată! Iar in cele din urma, nimicul va ajunge chiar ce-l joacă. Va deveni o umbră. Va fi secat de tot, până la ultimul strop de viață și culoare din el. Acel strop va spăla o dată cu el toată căldura sufletească. Orbiți de jocul ăsta nebunesc, vom uita să iubim. Vom deveni prea ocupați să câștigăm iar adevăratele sentimente se vor pierde în nebunia cărților…

Ce e iubirea?

Ce e iubirea?

Cred că e cea mai dificilă întrebare din câte există. Are legatură iubirea cu sentimentele sau ține doar de reacțiile chimice care se petrec in corp? Până la urmă, și ciocolata îți poate da senzații asemănătoare cu cele pe care le simți atunci când ești îndrăgostit. Și totuși, ce e iubirea?

Cred că fiecare dintre noi poate găsi răspunsul în inima sa, sau privind in ochii celui pe care îl iubește. Atunci când iubești, parcă iti pierzi mințile și observi frumusețea tuturor lucrurilor,  chiar și a celor care înainte îți păreau neînsemnate. Zâmbești oamenilor pe stradă fără motiv, simți că zbori și că toată lumea e a ta. De fapt, iubirea dă sens vieții noastre, ea este cea care creează și iluziile,  visele,  speranțele noastre.  Ce sens avem dacă nu putem spune că am iubit cu adevărat macar o dată în viață? Și totuși, cum poți ști dacă iubești persoana de lângă tine? Are legătură cu fluturașii din stomac? Sau e pur și simplu ceva ce nu poate fi explicat,  ci doar se simte?

Iubirea ar trebui să fie lipsită de egoism. Să iubești fără să ceri nimic în schimb, fără sa astepti nimic, pur și simplu să iubesti. Asta iți poate arăta cât ești de uman.

Cred că iubirea există în fiecare dintre noi,  doar percepția e diferită. Mulți au ajuns să nu mai creadă în ea din cauza unei dezamăgiri, sau a mai multora. Părerea mea e că fiecare sac iși are peticul, și undeva pentru fiecare dintre noi există acel suflet pereche.

Până la urma, iubirea nu are varstă, nici explicație. Ea este cea care te înalță și îți dă viață, dar și cea care îți ia viața și te aruncă în cele mai adânci prăpastii.

Cam asta e iubirea, ea este cea care te inalță, dar și cea care te coboară, e ceva de care nu toată lumea e în stare,  dar oricine are dreptul să încerce.

Iubirea poate fi asemănată cu un joc de cărți,  căci pui în joc totul și joci până la ultima carte ca să câștigi. Iar dacă pierzi, trebuie să îți asumi rolul de învins și să continui să joci, să nu te dai bătut.

În concluzie, să te îndrăgostești nu e atât de greu, dar să rămâi îndrăgostit cere efort…