You are my hope.

Se spune că omul cât trăiește învață, lucru evident, adevărat. Astăzi am învățat că, independent de voința mea, există lucruri ce periclitează starea euforică a unui suflet.

Într-o lună de zile, o lună cu adevărat zbuciumată, mi-am denivelat liniștea sufletului. L-am făcut Mi l-au făcut să cadă din fericire în agonie, iar din agonie în euforie.

Am fost de acord, de asemenea, cu afirmația „E prea frumos să fie adevărat!”. Și mi-a fost dovedită și veridicitatea acestor cuvinte. Mi-am purtat bietul suflet din nou pe marginea unei prăpăstii. A fost nevoit aruncat cu bună știință din euforia unei zile primăvăratice în întunericul sumbru al unei noi dezamăgiri. Mi-a fost frică. Dar m-ai ținut în brațe. M-ai înconjurat într-o aură de siguranță, mi-ai dat încredere și putere din inima ta. Mi-am găsit culcuș cald în adâncul ei și nu vreau să mai părăsesc căminul ce mă hrănește necondiționat.

Nu e vina mea, a ta sau a noastră…

Uneori, din dorința excesivă de a ne proteja, oamenii despre care se spune că ne iubesc cel mai mult pe lumea asta, acționează nesăbuit.

Ioana, creața mea, îți dedic postarea aceasta pentru că nimeni nu mă va înțelege mai bine decât tine, dat fiind faptul că și tu ai trecut prin ceva asemănător.

Singura rază de lumină în situația mea e că deciziile nu sunt radicale, cel puțin, nu acum. Dar toate celelalte mici hotărâri au ca scop final, deși neoficial, o nouă linie de finish pentru stropul meu de bucurie. Micuțul meu strop de rouă ce-mi gâdilă inima în fiecare dimineață cu gingășie…

Credeam că voi reuși să înțeleg fiecare om, cel puțin într-o oarecare măsură pentru că asta am făcut întotdeauna: am ascultat.

Dar acum nu pot înțelege. Și nici nu mă pot resemna. Și îmi leg gura cu un mic lacăt, invizibil pentru ceilalți. Tac pentru că ți-am promis. Și o fac pentru tine noi !

Te ador !

Despre… pițipoance !

De fiecare dată când vedeam câte-o dovadă de superficialitate, de materialism, mă gândeam că mă simt bine cu mine pentru că nu sunt așa. Și încă mă simt. Vreți să știți părerea mea? Eu mă piș pe banii voștri! Și nu vă suport pe voi, pițipoance pline de „ fitze” !! Sunteți deplorabile, demne de milă. Și puteți să mă înjurați, n-aveți decât.

„ Fatăăăă, ai văzut ce mașină mișto are ăla? Da fată. Și ce bun eee ! Mamă, ce n-aș da să mă plimb cu el!”. Așa, bun. Și ce rezolvi? Te plimbi într-o mașină frumoasă. Dar uiți cum îți bârfești prietenele când și ele au pus mâna pe unul ca el? Hai adu-ți aminte fiecare cuvințel pe care îl spui despre ele. Crede-mă, și ele spun la fel despre tine!

And, by the way : mașina e doar un mijloc de transport, în caz că ați uitat acest aspect!

Și nici nu-mi cer scuze pentru că sunt mult prea revoltată. Anturajele din care facem parte au ajuns să ne târască în fiecare prăpastie pe care și-o doresc. Dar am înțeles. E mai „ mișto ” să fii „pă trend” decât să ai o inimă fericită. Și e mai convenabil să ai un buzunar plin decât un suflet încărcat de iubire.

Hai acum, spune-mi cum râzi de un tip despre care auzi că a plâns pentru iubita lui. „Mamăăă, ce ratat!” și de fapt, tu visezi la unul ca el de când erai mică. În lupta ta de a fi plăcută de toți oamenii din jurul tău, te-ai pierdut de tine. Ai uitat să mai simți. Dacă, spre fericirea ta, se întâmplă asta vreodată, nici nu o spui că te faci „ de râs”. Cum să le spui prietenelor tale că „ ești căzută în cap” după el?

Mda. Și lista poate continua! Dar sunt scârbită și nu-mi doresc să o fac. Știu că „ trăim în România și asta ne ocupă tot timpul” și că sunt nevoită să tolerez ceea ce văd, dar niciodată nu voi accepta. Dacă aș putea, v-aș lua pe fiecare în parte și v-aș arăta cât de frumos e să simțiți iubire. Vouă, de fapt, vă e frică să nu fiți rănite, să nu vă faceți de râs când plângeți noaptea după el.

Bun, ăsta e un risc. Dar toți trecem prin asta! Și oricâte lacrimi ai vărsa, știu că-i vei păstra o amintire frumoasă pentru toate momentele alea în care te-a făcut să zâmbești, nu ducându-te în mall cu buzunarele pline, ci dăruindu-ți un sărut afectuos, care să te facă să uiți de lume.

Sunt hotărâtă să vă înfrunt prejudecățile! Și poate că, în curând, vă voi scrie și ce sau cine ( ! ) este motivul pentru care o fac. Până atunci, îl țin ascuns în inimă. Chiar și de el însuși !