Tag Archives: superficial

Despre…prieteni !

Posted on
Oamenii sunt insensibili.
Și am început cu concluzia !
Sunt atâtea motive pentru care spun asta…
Cel mai mult urăsc la voi faptul că uitați unul de altul.Azi: „te iubesc!” iar  mâine  „ieși odată afară, nu vreau să te mai văd!”. Și de câte ori nu se întâmplă asta… Natura umană s-a dezvoltat îmbibată cu egoism. Toți facem sau am făcut asta. În fiecare perioadă din viața noastră apar oameni care ne ajută sau ne doboară, care ne urăsc sau ne iubesc. Iar noi, le răspundem doar în același fel pentru că ar fi ridicol să iubim un om care ne urăște, nu? Patetic! Și cică oamenii de azi sunt inteligenți, au mentalități sofisticate și vieți complexe. Mda, sunt complexe pentru că toți au un car de cunoștințe, dar foarte puțini au prieteni adevărați. Mai există posibilitatea ca un om să se amăgească cu gândul că are prieteni dar el, de fapt, e singur pe lume. Prietenii sunt oamenii ăia care atunci când știu că ai o problemă nu își închid telefonul ca să nu-i deranjezi în timp ce pierd vremea pe mess (și pe tine te țin pe invizibil), ci aceia care te sună și te întreabă: „Ești bine, ai nevoie de ceva?”, care atunci când îți văd iubita cu altul de mână pe stradă nu se apucă mai întâi să împrăștie bârfa: „Ai văzut-o mă p-aia ce-i face” ci aceia care te sună pe tine prima dată: „Frate, avem o problemă!”. Astăzi, oamenii nu se mai deranjează să renunțe la activități banale pentru a da o mână de ajutor („de parcă mie mi-ar ieși ceva din asta”). „Ana, hai cu mine să plimb și eu cățelul că mor singură de plictiseală.” „Nu merg Cami, sunt ocupată cu…ăăă….învăț!” Și îi îndrugă o scuză banală, închide repede telefonul „Bine că am scăpat și de asta, mai bine stau la TV decât să mă plimb cu cățelul ei idiot.” Apreciem oamenii din jurul nostru doar la nivel conștient pentru că atunci când ne găsim într-un cerc de prieteni „noi” nu ezităm să-i bârfim. „Da mă, deci tipa aia e super de gașcă, am văzut-o eu…”, „Taci că am auzit eu despre ea numai vrute și nevrute!” „Da mă? Atunci dă-o dracu de curvă!” Oare de câte ori nu aud dialogul ăsta? Sau în cuplu…. „Iubita mea, ești așa frumoasă și te iubesc mult!”, iar unui tovarăș: „Ia mai dă-o mă în plm de proastă că prea face figuri!” Sunteți superficiali și egoiști!! Pentru că așa ne-am educat între noi: să fim goi pe dinăuntru dar să pretindem că nimeni nu simte mai mult ca noi! Și nu vă judec… Vă expun unei realități care ar trebui să vă izbească frontal, să vă arate lumea crudă în care vă învârtiți, lumea pe care voi ați creat-o în stilul ăsta, ați modelat-o după caracterele voastre. Ahh, people….suck !
Ați uitat să zâmbiți unul pentru altul, să vă bucurați de minunea iubirii: „ Să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți!” au rămas simple cuvinte, pierdute în spațiu, prin negura care ne înconjoară…

REamintire…

Posted on

E atât de dimineață…

Razele bolnave de soare abia se întrezăresc. Mă ridic din pat cu gesturi de muribund deși dormisem mult.  O rutină.  Mă duc la baie, învăț apoi îmi verific e-mail-urile. O rutină. Merg la școală, mă întorc câteva ore mai tarziu, deschid pagini de internet și vorbesc la telefon. Din nou, o rutină. Și viața ta e la fel, nu? Totul e atât de normal și de banal.

Ai făcut ceva special astăzi?! NU, știu! Eh bine, nici eu. Ai mângâiat pe cineva sau ai zis un „te iubesc” ? Ciudat, nici eu! În schimb, am vorbit la telefon, am stat pe internet și am ascultat muzică pe M TV. Și tu, nu-i așa?! Vai, mi-am găsit sufletul pereche!! De fapt… sufletele. Pentru că toți suntem aproximativ la fel.Da, fiecare om e unic și nu există doi oameni la fel pe Terra, nici măcar gemenii dar… Priviți-vă superficiala existență! Nu seamănă cu a lui, a ei, a lor?! Ba da!! De ce?! Vă spun eu… Pentru că ne-am lăsat absorbiți în jocul ăsta murdar al tehnologiei…

Până acum câțiva ani, cu toții se bucurau de mersul lent al unor fire de păpădie în bătaia lentă a vântului. Acum, nu le mai observă aproape nimeni…. Ne bucura ploaia pentru că știam că după, apare frumusețea sublimă a curcubeului. Astăzi, ne deprimă. Alergăm după fluturi multicolori ca să observăm gingașia aripilor. Astăzi, ne amintim de ei doar pentru proiecte biologice. Emoția unei mici bucurii a devenit invizibilă pentru oameni, ei fiind capturați în cotidian și uitând de cea mai importantă parte a vieții: SENTIMENTELE! Ne târâm prin viață, alergăm după plăceri materiale și evoluții în societate, uitând de adevăratele comori ale vieții. Am devenit reci și goi…Am uitat să iubim.

Eu vreau să-mi reamintesc….Tu?!……

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe