Privesc în gol. Mintea-mi cutreieră tărâmuri neobișnuite, splendide sau înspăimântătoare. Brusc, mă opresc. Mi-a atras atenția. Atât de frumos, atât de..perfect!
Detaliile sublime îl întregesc, creând un tot mirific. Frumusețea lui impresionantă îmi mișcă sufletul, pielea mi se zbârlește, căpătând o formă inegală, dezorganizată.
Are flori galbene. Da… Tabloul mă impresionează. Pentru că e diferit.
Undeva, în depărtarea peisajului, într-un colț mic, un ochi cald poate zări o floare roșie. Atât de diferită, atât de singură și specială. Unică.
O simt… Ciudat. Parcă îmi transmite un mesaj. Solitudinea ei mă înfioară. E singură și neajutorată. Aș vrea să o scot de acolo, să o îngrijesc, să o plantez, să trăiască. Să o văd crescând. Și după minute chinuitoare, mă decid să caut o floare asemănătoare. O voi îngriji, o voi iubi.
Nu ar fi bine ca toți să oferim speranță unei noi vieți?!…..
Blondix 