Nuanțe de gri

Dungi de roz purpuriu pe cerul semi întunecat.

E aproape liniște. Aud doar foșnetul amintirilor mele ce-mi bântuie fiecare colțișor al minții ce nu mai vrea să fie rațională. Vrea să se piardă în abisul tristeții, uitând de toți ceilalți care îmi pătează existența. O las să amețească în amintiri infantile și adolescentine, în lacrimi si tipete de fericire.Mi-au rămas toate imprimate în colțurile creierului, adânc înrădăcinate în conștientul meu. Mă macină fiecare în parte, surpând zidul superficial de fericire clădit pe temelia unei realități aparent sublimă. Încerc să evadez și mă arunc in gol. Dar aripile-mi dispar la fel ca fiecare fărâmă de speranță. Rămân intre vis si realitate.

Și totuși…E gri.